Autoportret într-o oglindă spartă

Protocolul impune o introducere cu scop de familiarizare şi formare de opinii. Eu propun un început de descoperire.

Nu pretind un interes aparte. Sunt doar un om din mulţime, un actor figurant care descoperă scenariul pe măsură ce-l joacă, o parte dintr-o poveste deja spusă. Nu tânjesc după infinit pentru că e ceea ce purtăm în noi de când ne-am născut, nu caut frumuseţea în forme goale, nici în complimente false, nu judec oamenii după ce spun, ci după ce fac, port pe chip atât dulceaţa fericirii, cât şi ridurile tristeţii. Cred în speranţă înainte de toate pentru că e motorul vieţii, e ceea ce l-a facut pe om să realizeze imposibilul, să ridice piramide şi să privească înspre viitor cu încredere şi nu cu teamă, l-a făcut să continue când toţi ceilalţi au cedat, să caute răspunsurile chiar dacă se lupta cu morile de vânt. Pentru asta omul e sublim...Defectele sale sunt decât o completare infimă a multiplelor sale calităţi. Pentru afirmaţia asta scepticii s-ar putea apuca să arunce cu pietrele logicii lor de nestrămutat în gândirea mea, dar îmi asum riscul.

Sunt doar un om din mulţime, un actor figurant care descoperă scenariul pe măsură ce-l joacă.

Aş putea fi oricine...