A trecut o saptamana...
Briza marii se simtea dulceaga prin firele de par,prin frunzele de artar de pe strada,ce ne cantau,alaturi de valuri,intr-o simfonie a noptii...am plecat pe plaja...am alergat...caldura nisipului ud dadea o stare de binete...o oaza puternica de lumina m-a determinat sa-mi inalt privirea spre cer...cineva ma privea tacut...statea acolo si ma veghea...nu o vazusem in seara aceea,desi dadea semne,cerandu-mi sa o observ...era luna...era luna plina...Se privea in oglinda si se admira...se lauda cu frumusetea ei...ma privea si pe mine,parca certandu-ma ca am ignorat-o...m-am asezat pe nisipul caldut...am inchis ochii...ascultam...valurile se spargeau la mal,parca certandu-se cu luna,parca spunandu-i sa nu se mai priveasca atat...vantul parca era prins la mijloc...Nervos si in acelasi timp linistit...o oaza de fericire...un vis...un vis din care n-am vrut sa ma trezesc...insa dimineata a sosit prea prea repede...
vineri, 11 septembrie 2009
Un vis real..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
ce frumos ne descrii mare..ne indeamna la visare la speranta ca vom ajunge s-o revedem curand
Ma bucur ca iti place Anne:)
Sunt de acord cu Anne! Citind, mi-am imaginat ca sunt acolo...
Multumesc ca ti-a placut...am fost impresionata de senzatia pe care am trait-o...si am simtit nevoia sa va impartasesc trairea mea...
Trimiteți un comentariu