...Asa se scriu povesti...
Atunci ne jucam "v-ati ascunselea","sotronu' ","frunza","venim din si suntem","flori,fete si baieti"...Acum stam in fata calculatorului,ascultand muzica,incercand sa uitam de problemele zilnice...unii citesc o carte,unii isi citesc facturile fara sa stie daca le pot plati sau nu...
Atunci nu stiam ce-i teama sau problemele...Acum suntem cuprinsi de probleme...
Atunci stateam pana tarziu pe strada,murdarindu-ne de la cojile nucilor proaspete...Acum nici nu ne mai vedem,dar sa ne strangem sa vorbim...
Atunci nu uram,nu dusmaneam,eram inocenti si sinceri...Acum a aparut rautatea,critica,minciuna...
Ce-a ramas in urma noastra?
Amintirea...amintirea dulce a copilariei...si gustul amar...gustul amar ca s-a spulberat totul...Cartea copilariei e inchisa si prafuita de mult...
Si cu pasi marunti se scriu alte povesti...povesti ale unor copii ce nu stiu ce-i prietenia,si jocul...se exprima in sunetele de la "desenele animate" urmarite de ei...si isi demonstreaza prietenia prin miscarile de lupte din jocurile digitale...
Postări
11 comentarii:
Si uite asa incet, incet ajungi la ceea ce spuneam eu odata...dincolo de asta, depinde doar de noi sa ramanem copiii de altadata(si intelegi tu ce vreau sa spun cu asta) si sa nu ne pierdem printre "normalitatea" asta cotidiana...crezi ca poti face fata ?
Intotdeauna vom ramane copii in adancul sufletului nostru...Mereu ne vom umple de emotie atunci cand vor trece prin mintea noastra amintirile copilariei...
Insa nu putem sa ne comportam ca niste copii,doar de dragul de a ramane copii,ci trebuie sa demonstram maturitatea pe care o dobandim zi de zi in toate deciziile si faptele nostre
"normaliatatea" asta cotidiana e un joc vicios...ori intri in joc si joci ca ei,si totul e bine,ori ramai la credintele tale si esti condamnat si respins de majoritate...
Hmmm...intersant punctul de vedere...prin copiii de altadata sa stii ca ma refeream la faptul ca vom ramane la fel cum eram in interior, si vom incerca sa ne aratam sufletul de copil exact unde ne simtim noi cel mai bine, intre oamenii care ne merita si care sunt langa noi, pentru ca ei ne inteleg si la randul lor vor face la fel, clipele devenind unice...
Ai dreptate...rar intalnesti oameni carora sa le poti arata si cealalta parte a ta...
si eu imi amintesc adeseori de perioada in care jucam toate jocurile posibile..au trecut acele vreme,probabil multi cand vor auzi de ele vor rade si vor crede ca suntem invechiti..acum la moda sunt jocurile pe PC..dar asta e viata..emotiile si fericirea acelor vremuri nu poate fi exprimata in totalitate in cuvinte!
O seara frumoasa iti doresc draga mea
Eu sunt de acord cu Rappa_ru'. Sunt persoane care inteleg perioada copilariei asa cum trebuie ea sa fie. Eu cel putin inca mai am un gram de naivitate si 100 de kilograme de veselie si copilarie. Si cred ca toti le avem, numai ca depinde de noi daca le scoatem la iveala sau nu.
Si eu sunt de acord cu voi,insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne comportam copilareste si naiv atunci cand trebuie sa luam decizii in care trebuie sa fim maturi...
Viata e mult mai frumoasa daca se pastreaza parfumul copilariei...
De acord cu tine. In momentele in care trebuie sa luam decizii serioase nu ne purtam copilareste. Dar atunci cand simti nevoia, e bine sa devii copil, decat sa tii in tine. Te vei simti mult mai bine :)
De exemplu, acum 3 seri am trecut pe langa un parc si nu am putut sa ma abtin sa nu intru. M-am dat in toate chestiile - leagane, buburuze, topogane... m-am bagat prin tuburile alea prin care se baga copiii.
A fost foarte frumos. Si nu am facut-o pentru ca mi se parea mie distractiv sa ma dau in asa ceva la varsta asta, ci pentru m-a facut sa ma simt bine si mi-am reluat fata vesela de copil. :)
Stiu...am momente in care persoanele si situatiile ma determina sa scot la inveala copilul din mine...desi sunt extrem de rare momentele astea,sunt pretioase.
copii de astazi sunt tristi....
Poate sunt fericiţi,însă înţeleg total diferit noţiunile de coplărie şi de joc...e normală schimbarea asta...că e evoluţia...însa totuşi,diferenţele de la an la an sunt uriaşe...
Trimiteți un comentariu